Poezii despre Adevăr:

Mi-e somn!Afarǎ plouă râu
Peste cumplita sete
A lanului de grâu
Gingaş ca sânul unei fete.

Pro Logos

Când din cerurile-nalte, ai venit prin întrupare
Într-o lume de păcate, ce se-afla-n neascultare,

În ritmul cald al inimii mă poartă
Pierdutii pași ai ultimului dans,
Un vals ce a schimbat a noastră soartă
Scoțându-mă din veșnicul balans

Noi suntem. Dar oare ce înseamnă a fi
În terna existență efemeră ?
Tăcute roluri jucate în pustii
De noi, actori in viața pasageră.

Socrate,
Mereu mǎ cicǎleşti!
Sǎ ştiu,
Sǎ vreau de toate,

Iar faci planuri
Îndrăzneţe
Cǎutând
Izvor de apǎ

Poezia, har divin,
Este hrană, este dor,
E furtună sau amor,
E al inimii preaplin.

Fiind cercetător
Şi-având
Un crez,
Propusu-mi-am

Divina Forţă

Există o Forţă, Creatoare,
Cu-originea sfântă în vecii,

Eu am numai hârtia,
Creionul, mintea şi arţag,
Mi-e casă, masă, poezia
Şi omul uneori mi-e drag.