Poezii despre Adevăr:

Poate că mă visează cineva -
De aceea gesturile
Îmi sunt atât de moi
Şi de neterminate,

Am fost altfel decât s-a văzut...
Nu oricine-a vrut să mă cunoască.
Iar de unii, care, să mă ştie-au vrut
Eu m-am protejat purtând o mască.

Trăim intens o epocă şocantă;
suntem savanţi, şi diavoli, şi cobai,
iar Dumnezeu pe ultima turnantă
ne vrea şi sfinţi, şi călăreţi, şi cai!

Materne…încă nu am
Poate cândva se vor aşterne….
Prieteneşti…unice ce vor
Rezista păn la adânci bătrâneţi….

Pe o pală de vânt
cuvinte zburau însingurate,
departe de orice adevăr
uitat prin sertare prăfuite.

Nu crezi că faci la nimeni rău
Cu sufletul, dar vorba ta
Umblă tot slobodă mereu,
Pe mulţi poţi astfel întrista.

Vino să şedem subt pom.
Deasupra-i încă veac ceresc.
În vântul adevărului,
în marea umbr-a mărului,

Nu-i adevărată povestea că oamenii au descoperit focul
lovind două pietre.
Focul a apărut altfel, când singurătatea primului om
s-a lovit de prima întrebare,

Şoaptele
Tainice
Exprimă
Frumuseţea

Te mint că eşti frumoasă
Ai corpul mlădios
Ai ochii de măslină
Şi păr de abanos.