Poezii despre Adevăr:

COMPUNERE

Tu cânţi mai dulce ca privighetoarea.
E glasul tău un şopot de izvor.

In madulare fiara sta la pinda
Infometata,plina de minie
Asteapta sa te-abati din calea strimta
Sa vina-asupra ta sa te sfisie.

ORBUL

La Sfânta Vineri îşi înfruntă viaţa
Pe treapta cea de jos şezând chircit

Eşti poet

Când slova ta aduce primăvară
În suflet , ca un menuet,

Sunt surd.Si astfel voi ramane
Nu-mi pasa de pafumul tau
Exista multe oi in stane
Pe care le voi paste eu.

Noi ne dorim iubirea-universală,
Care e liberă, mereu a fost, va fi…
Nici gând nu va putea dezamăgi.
Cum ar putea, fiind totală?

Între disperare extaz am stat
Și am inhibat
Celelalte sentimente curente
Ce curg de la demiurg,

Dacă gândesc într-o limbă nouă
Vidă dar explozivă-exprimare a relativității unui atom
Oare vouă
Vi se va revela un ultim-model de om?

SUntem miliarde ,de stai sa ne aduni
Si bantuim peste pamant ca regi si ca nebuni.
Avem cu noi monezi mereu ,nu poti sa ni le furi,
Avem iubite si copii, parinti si multi strabuni.

Cuvintele sunt pline de noroi,
Cum sunt copitele de cai plugari,
Nu mai ajunge sensul pân' la noi,
Copiii adevărului sunt rari.