Poezii despre Adevăr:

Poezia-i un câmp minat cu stele

Costel Zăgan, Universuri paralele

Dragostea ne dă aripile cu care să ne prăbuşim

Costel Zăgan , Universuri paralele

Dai cu capu-n zid şi cresc ferestre

Costel Zăgan, Universuri paralele

Toată ziua lumea-i cu ochii şi urechile
pe mine să nu care cumva să sar gar
dul condiţiei umane să nu care cumva
să tac mai tare decât ceilalţi să nu care

Autoritate versus indiferenţă nova didactica
jungla de la şcoală măria sa leul pardon e
levul în fine şi-a instalat tronul pe catedră pro
fesorii pisoiaşii educaţiei naţionale îşi admiră

Ajuns în această lume cu mandat
de aducere îmi recunosc vina sunt
român din tată-n fiu n-am cum să
ies din această închisoare limba ro

fluture mic
ne-voinic
ce viață scurtă sub aripi ai strâns
şi deja la primul capăt de zbor

Ţipăt tăcut,
ca imaginea sfântului
pe cuvintele sale...

Cu
naturaleţe
înfruntând
ecoul

Prin vers am îndulcit amarul trăirilor cotidiene,
Cuvântul scris fiind balsamul, iubirilor nepământene.

Tot versul mi-a fost bun prieten, și dialoguri am purtat