Poezii despre Adevăr:

Turnătorul e de treabă
te trezește și te-ntreabă
de ce-i țărișoara slabă

Străbătuți suntem de clipe,
Ticăind, vremea ne ploaie,
Apa, umezește lutul,
Timpul,pe om îl înmoaie.

Copilărie cu fiecare lacrimă
mă-ndepărtezi însă rămâi
centrul intangibil al universului
merg de parcă aş lua calea lactee

Din
faţă

Femeile

Un mijloc de locomoţie pentru tăcere
chemaţi poetul la prefectură
să vedem dacă în fagurii de miere
n-are cumva lacrimi amare de ură

Iubirea mi-e singurul crez
fie noapte fie zi
Doamne eu îngenunchez
ca şi când aş înflori

Prea mult ciocoiule te-ntinzi
că-i ţara azi sat de Flămânzi
dar satul vai cât burta ta
cu furca-n mână mult n-o sta

Hai să dăm mână cu mână
am cântat nu prea demult
şi de-atunci limba română
plânge şi eu n-o ascult

Dimineața când răsare,
Mult iubitul nostru Soare,
Zburde mieii pe toloace,
Și în lume fie Pace!

Odă ţie, zâmbet larg, care ai lăsat cu sârg,
Ţara într-o sărăcie… glorioasă-a ta “domnie”!
După numai trei mandate, lăsaşi fabrici ruinate,
De pieţari la sold vândute… ce valori au fost pierdute!