Poezii despre Adevăr:

Se scurge-n file de istorie

Se scurge-n file de istorie
Al mântuirii plan preasfânt

În vârtej de versuri fade
Mă rotesc în paşi de vals
Privind pana ce sloboade
Un poem rigid şi fals.

Pe rând sau în cor nu contează deloc vă
invit prieteni să mă admiraţi da da să mă
admiraţi ca pe propriul vostru autoportret
da-ţi-le-ncolo de penumbre şi defecte de fa

Mi-am achitat, umilă, tributul pentru zâmbet,
Sperând să fiu scutită de veșnice poveri,
Și am primit răsplată un iluzoriu plânset,
Al clipei sfărâmate-n crâmpeiele din ieri.

Dincolo,... de existenţa

Dincolo,... de existenţa -
Lumii noastre trecătoare

Plutesc pe arca vieții, pierdută și naivă,
Înconjurată-adesea de haos și furtuni,
Și, așteptând sentința cândva definitivă,
Încerc să zbor spre aștri, să nu cad în genuni.

Sub Imperiul Amăgirii

Când Doamne-n voinţa Ta,
Tu-ai hotărît, crearea lumii

Ecoul Iubirii Divine

Din cerul prea sfânt în măreţie şi slavă
O, Tu Doamne-ai venit, aici pe pământ,

La noi, aici, când ai venit!

La noi, aici, când ai venit
Isuse, Tu ai fost Cuvântul,

În lumea noastră cât o gămălie,
Ne cernem vise tapetate-n scrum.
Funinginea înghite orbul drum,
Sub soarele pierdut prin galaxie.