Poezii despre Adevăr:

Licoare fermecată, de zei lăsată nouă,
Dulceța-ți delicată ne gâdilă papila,
În rubinii culori sau chihlimbar ca rouă,
Aroma-ți prețioasă ne stimulează ”bila”.

NU parcele ne-au daltuit destinul
De ape curgatoare-n sus
Si de soare
Cu rasaritul la apus

Cine în afara iubirii ar avea destulă
delicateţe să poată trezi un copil soarele
se rostogoleşte de la o noapte la alta
la fel de înflăcărat la fel de jucăuş

Ce fără margini încântare
ce cântec fără de-nceput
ce taină revărsată-n mare
femeia porneşte c-un sărut

În fugă am trecut prin moarte
în fugă am trecut prin viaţă
şi Doamne extrem de departe
e masca mea de-a mea faţă

La coşul de gunoi al nopţii
au fost aruncate toate
resturile menajere
ale ultimei explozii sentimentale

Hai să ne urcăm în podul cerului
fără scară Să cotrobăim printre
stele Poate mai găsim vreun înger
acolo de râs Să aibă nou-născuţii

Crengile nu mai sunt calme
copacii trag în noi cu flori
iar mugurii focuri de arme
ne urmăresc cu primii zori

Ca şi o speranţă dusă
domnilor eu râd în rusă
câinele râde-n engleză
doar aşa de antiteză

Cât se poate de discret
boii rag la clarinet
şi-n amurgul muzical
câinii latră la ţambal