Poezii despre Adevăr:

Încălzirea e globală!
Sar în sus toţi ecologii,
Fetele mă bagă-n boală
Când umblă cu boşorogii.

Bacovia,
Unde te-ai dus?
Nu vezi că ploaia
Nu mai tace?

M-opresc. Un strop din cer, clar și cristalin,
O lacrimă curată a unui îngeraș,
Durere și tristețe , regrete și suspin,
Mi-aduce-adânc în suflet când cade-mi pe obraz.

Durǎ, vulgarǎ,
Cu pretenţii de şcoală,
Secătura ascunde
Un suflet opac

Am fost de multe ori
Apostrofat
Că nu-mi doresc
Ce îşi doreşte omul,

Mă preocupă omul rar,
Chiar dacă umblǎ ameţit
De spaima rece fǎrǎ har
Cǎ e şi el ceva finit!

Aş face-o cură
De blâdeţe
Iubindu-mi
Chiar destinul,

De glumesc, şi nu se face,
Îmi cer scuze, cel puţin,
Ironia mea, rapace,
Ascunde un mare chin.

Între munţi de pietriş
Şi stâlpi de curent,
Se-aud
Tractoarele-n muget.

Mulţi nebuni
Din lume
Au inventat
Nirvana,