Poezii despre Adevăr:

De-mi eşti prieten
Cu-adevǎrat,
Mai bine, taci!
Şi nu mă cicăli!

Sunt obligat,
Uneori,
Să respir
După un plan deja stabilit

Lipsă de iubire

I-o lipsă-acută, Doamne, de iubire,
Nici mama pruncul nu și-l mai hrănește.

Creaţia
Nu se imită!
E unică
În felul ei.

Sterile gânduri,
Sterile idei,
Câtă statornicie
Se aflǎ în voi!

Petale de vis picura din ochi-mi adormiti
Si acopera adevarul care trebuia spus
Atunci cand s-a-nfaptuit omenirea...
Caci creatorul a lasat granitele deschise

Mereu m-a bătut gândul să scriu şi eu ceva,
Câteva rânduri, poate, dacă n-ar fi prea mult,
Urmare ăstui lucru, mărunt mă vor toca
Amicii mei, desigur, dotaţi cu-al vorbei cult.

Nu vreau să mă pătrund
De ceea ce prezic,
Plăcerea,
Nu v-ascund,

Izvor preasfânt, al bucuriei

Izvor preasfânt, al bucuriei
Mi-ai deschis Isuse Doamne,

Uite-i manuta cum se intinde
Tanjind sa atinga absolutul
E mica mica cat o steluta
Dar ce viata zace in ea...