Poezii despre Viaţă:

O fluturiță din zăvoi
A întâlnit un fluturoi
Pe care îl știa demult,
Din vremea marelui tumult

Îi vedeam mergând de mână,
El – de-o vârstă, ea – juma,
El stâlcind-o pe română,
Ea, româncă, tot așa.

~Satiră~

Bolovanul de carierã
E şi greu şi colţuros.

Credeau în vorba lui dar nu în mine
Spuneau că sunt doar un copil ratat,
Dar timpul știe ce mi se cuvine
Și-n anii-aceștia-am devenit bărbat.

Voal străveziu pe plaja nisipului fierbinte
Se- întinde și se strânge- n tăcutele cuvinte,
Doar valul se ridică pe val crescut din spume
Și are drept de- a spune că nu va lăsa urme.

arsuri pe palma amiezii,
umbrele stâlpilor de iluminat
sorb cu nesaț lumina
gândului binevoitor/

Era copac odată și-a căzut
Când vijelii pornite din senin
L-au doborât, scutindu-l de un chin
Ce-n seva lui creștea și-ar fi crescut

~ DE ZIUA TA ~
- Pentru Tamara noastră -

Te-ntrebi cum a trecut atâta timp?

De zile-ntregi aștept cu nerăbdare
S-apară cineva la ușa noastră...
Lumina se ascunde-n felinare,
Iar eu mă rog cu ochii pe fereastră.

A devenit pământul prea uscat
De când cu toții au plecat de-acasă,
Doi ochi bătrâni de dor s-au izolat
Și pâinea nu mai e așa pufoasă.