Poezii despre Viaţă:

Fiecare om doreşte
S-aibã din belşug de toate;
Toatã viaţa se trudeşte,
Umblã în genunchi şi-n coate

Într-o zi de vară, prins de-o acalmie,
Se-așezase Vântul lâng-o păpădie
Fragedă, frumoasă ca o primăvară,
Cu privirea verde, trupul de fecioară.

Alergam pe o mare de foc
Spre un loc ce-l visasem demult
Și-l doream, căci intrasem în joc
Refuzând mii de sfaturi s-ascult.

Cinci frunze dintr-un ram, mâna lin mi-au mângâiat,
Cinci degete subțiri, palmei i-au încredințat
Pravila naturii, demiurgic manuscris,
Pentru omul ce-i stăpân peste fire, cum stă scris!

Anii sunt numai suma unor clipe,
Temeiul unor vise ce le-avem,
Ce vor neaparat sã se-nfiripe
Şi sã se facã laolaltã, ghem.

Noaptea ne curge destine din stele,
E Terra un iad de reci acuarele,
În mreaja lor împletindu-se luna,
O doină de jale ne-ngână într-una!

POETUL
( În amintirea tatălui meu, poetul Camil Poenaru)

Umil și gânditor, poetul

Bătrâni din
copilărie...
Povești cu strigoi și haiduci.

poetul este o combinație de albastru și verde
astfel și-a început discursul un manuscris
solemnitatea i s-a topit când spectrele din sală s-au uitat lung la el

Brotacul verde Oaca Na,
Privea de sus, din lăstăriș,
Mai pe direct, mai pe furiș,
Broscuța goală ce era