Poezii despre Viaţă:

Cresc suliți de lumină rând pe rând
sub chipul lunii limpede și sferic
iar noaptea-și strânge vălurile blând
cu degete subțiri de întuneric.

Știi tu câtă tristeţe-ai semănat
în gândurile mele -odinioară?
Pe-acolo-mi trece visu-nfrigurat
că amintirea poate să mai doară.

Poetul

Poetul îmi scria scrisori
Și-avea ulcica mereu plină...

*”timpul e dușmanul meu” dacă-i îmbrac haina pe dos*
- dedicată Criticului Blând -

*pe scena unde nu-s*

povestea lumii galopează stihinic erodează valvele timpului
habotnic povestea proprie ne strange în menghină coasta albă a veșniciei s-a închis

Munca a creat întâia maimuţă Restul
au făcut oamenii politici Producţia şi
timpul liber Violenţă sărăcie şi ignoran
ţă Capital euro versus dolar Ciocănitoa

Când soarele dispare din pustiul înecat al fiinţei ce stă dreaptă
Atunci inima este plină de surâs ameţitor în timpul dus departe
Iarna vine şi îngheaţă tot în calea elixirului vieţii
Bruma cade neîncetat în izbânda celor ce stau în întuneric.

Oriunde-ai fi
tăcere
spune-mi
cu buzele tale mute

Eşti liberă să-ţi faci de cap cu trandafirii
să faci nudism pe plajele din tei
să-ţi acordezi cu sentimente coarda firii
să dai cu tifla celor ce-şi spun zei

Primăvară de cleştar
mi-ai pus sufletul pe jar

Cum se-nalţă soarele