Poezii despre Viaţă:

încă te mai zăream vietate
pulsândă în cele trei dimensiuni
-un întuneric fără cer-
fără de lacrimi îți rezemai coatele

Am vrut să iau un interviu
Sufletului , dar era ocupat!
Eu ştiu că este încă viu,
De veşnicie-i strâns legat.

Clopote sparte sună-n neant,
În catedrale subcontractate
”Zeului Ban” și e tot mai jenant,
Se fac peșcheșuri cu ‘’pietate”.

Cugetă...


Nu tânji... că timpul trece...

Mi-ai fost izvor de bucurie
Si de-ntristare,tot asa
Si poarta catre vesnicie
Si mijloc de-a fugi de ea.

sunt o masina de scris
desuetă cu o pamblică din carne
poetul mă curmă în mâinile-i
de sânge: ţac ţac ţac

În răcnete de mare disperare suflu vânt de speranţă
Mistic răsună în creierii munţilor ce înconjoară pădurea sufletească
Sclipire de foc stins înviat într-o clipă de moarte vie
Aduce numai zile fierbinţi de neastâmpăr sufletesc poticnit în vreme de lăsată durere.

Cum să nu

Trandafirul
înfloreşte

Într-o lume paralelă
Ca un portativ ce-i gol,
Suntem puncte cu umbrelă
Ce visăm la cheia sol.

Mare e moartea
Fără măsură
Suntem ai ei cu râsul pe gură
Când arzătoare viața ne-o credem în toi