Poezii despre Viaţă:

Şi de-ar şti viaţa că moartea-i sumbră
De-ar şti ea că moartea-i-n viaţă
Nu ne-am teme atât de moarte, ci de viaţă
Fiindcă odată ce mori, dispari

am scos numai o mână
timid am coborât o treaptă
punte să îi fac
noului vaier

se nasc poeme din clipe fara staniol,
crude, dezbracate, gri
si inalta ziduri,
dure, compacte, caprui,

Se-adună vremurile-asupra mea,
M-au nins, plouat și-n arșiță răscopt
Mă păsuiește încă oare vremea ?
Voi apuca decenii opt?!

Cărare-abruptă este viața,
Pe-alocuri lină și pavată
De cei ce ne-au lăsat povața
Din chin și trudă câștigată.

străzi întunecate şi
oameni de ceară
îngenunchind
cu gurile de sânge

S-a ridicat cortina, actorii poartă măşti,
Scenariul este trist iar teatrul de duzină,
În forfota bizară ,cu lacrimi prea fireşti,
Un clovn posomorât cântă atent la mandolină.

cu pânze de păianjen
crescute
în colţurile gurii
zâmbim a cântec

Suivant
une
des
directives de la poésie

Urmând
una
din
directivele liricii