Poezii despre Viaţă:

*în ochiul furtunii*


mi-ai zis

Gândul meu străbate lumea-n zări albastre, creste sure...
uneori ascultă timpul fluierat de-un tren în gări.
Numai unde-a plâns tristețea până a crescut pădure
nu-l trimit că s-ar întoarce obosit de întrebări.

Mi-am rătăcit tristețea în oraș
să uite unde stau, să nu mă știe...
Venea din anotimpul pătimaș
în care ne mușcasem cu mânie.

*nedespărțită pâinea înălțării*


chiar nu-i nevoie să cer procură de la ceruri

Nu te cățăra să vezi peste clipă, te vor durea ochii fără leac.

S-au subțiat cărările
clipei,

Alerte sau prelungi, trec clipele în viață,
Te-ntrebi unde-o s-ajungi, legat de-un fir de ață.
Sublime sau anoste, pot ele să ne fie,
Destine pot să coste, dar nimeni să nu știe.

*Inimă pe valuri*
Melaniei Briciu

Recurg la vorbe goale şi fără de-nţeles;
Greu îmi este-n viaţă, nu am de ales;
Doamne, daca Vrei să mă chinui iar,
Pentru mine-i cert că lupt în zadar.

Învolburate,gândurile mă-nconjoară,
Amurgul zace răstignit la orizont,
Crispată, inima se zbate,într-o doară,
Pulsând ciudat printr-un ventricul bont.

să mai respir aer zăbrelit
transpiraţia sulfuroasă a laşităţii
am obosit
m-a oprit răscrucea întinzând spre mine