Poezii despre Viaţă:

Pe covorul fermecat
timpul nostru a zburat...
Acum este vremea voastră
să-nfloriţi în glastră.

*nici zeu nici lut - mai mult în totul*


ca să te-ajung pe drumul interzis plantez

*respirări de geneze*


timpul şi-a deplasat ochiul orb

Tropoteşti prin mine
cine sunt în varul timpului cosmic
ce astru mi-aprinde parcurgerea
unul multiplicat în oglinzi mâncate de şerpi

m-am ascuns aici
ca o umbră
sculptată în ceţuri de fum
pielea mea netăbăcită încă

*barometru de furtună*

Mă-ntreb cum ar fi oare, când pomii n-ar mai fi cu flori,
Când păsările călătoare printre nămeți s-ar culcuși
Iar vara ar fugi din lume, sub ceru-ntunecat de nori
Am mai putea zâmbi vreodată și să trăim am reuși?

M-am îmbrăcat în păduri
sub torentele atâtor dezrădăcinări
să nu surpe malurile inimii
neguri fără număr sar pârleazurile

*lamelă de spațiu*


mă-ntorc sub lupă

*Arachne trage foneme din sânge*


deși-l deșir din mine cuvântul tremură de taine