Poezii despre Viaţă:

m-ai topit în tine, noapte-
plâns de stele, râs în șoapte,
sfârtecat de-un mărăcine,
ochiul focului mă ține

Copacul

Sufletul meu este asemeni unui copac roditor
Și are ramuri infinite asemeni aripilor...

Și vine o zi!...

Şi vine o zi,
când viaţa ţi se pare ca un castel de nisip,

* inocență fără procură *


am închis monitorul

Aţi rămas tot haimanale
posteritatea degeaba a trecut
în fine Caragiale după Caragiale
are-un public surdomut

Ajungă-i zilei răutatea ei
şi mie fericirea de-a fi trist
nevoie n-am de votcă sau femei
sunt singur Doamne deci exist

Doamne iar am încurcat-o
viaţa mi s-a dus la dracu'
şi-i spun morţii adorato
de-azi cu tine-mi fac veacul

bine pus la păstrare
nu mă mai atinge nimeni
în întunericul de frunze
mă nasc privire întoarsă

Stau oamenii la rând la fericire,
Stau şi zăbovesc d-un veac...
Au inimile strecurate prin gămălie de ac
Şi aşteaptă pentr-un gram de bucurie.

Sunt Mărturia lui Hristos
Sunt Chipeş şi copil frumos
Şi-atâta "floare" am în mine
Când mă privesc... Te văd pe Tine.