Poezii despre Viaţă:

Se observa dificultatea razelor de a-i strabate:
- Din polul iernii-au fost aduse sufletele noastre -
Vestejite primaveri de timp modificate,
Purtau durerea unui inghetat taram ,

sunt atât de împrăştiat
încât paşii mi se rătăcesc
în aşteptarea oaspeţilor
din zilele comune

De-ar şti fântâna mea din vale
Pe unde apele mă curg,
Ar prinde Luna între zale
Peste colină, în amurg,

Sfârşit de săptămână: iluzia timpului şi
certitudinea eternităţii în ochiul câinelui de pază.
Flori adormite şi instincte în noaptea dintre ieri şi mâine,
un fluture de noapte caută

Stăteau de vorbă-n ceas tarziu
Un om bogat,c-un pirpiriu
Și se-ntrebau unul pe altul
Cine-i sărac,cine-i bogatul?

După datina cea veche
Ne porneam chiar în Ajun,
Să gătim fără pereche
Bradul bun.

L-a adus Suzy acasă,
într-o vară, mai demult,
s-au plăcut şi împreună
câtva timp au petrecut.

A-nceput demult să cadă
Câte-un fir, acum a stat,
Parcă s-a mai luminat
Şi în casă şi pe stradă

La pânza de paiajen dintre spini
Cânta ca la o harpă vântul
Şi-n ochii mei se aprindeau lumini
Când Dumnezeu ne dăltuia Cuvântul.

Mâinile noastre se caută într-una
şi fiecare gest e-o contemplare;
ne ard în inimi, dureros de tare
iubiri înalte – una după una.