Poezii despre Viaţă:

vulturul pleșuv
privește spre săgeți;
războiul- îmbrăcat în haine de gală,
nu scapă nicio corvoadă.

Am ucis cândva un om
care locuia în mine
în camera inimii
ce bătea senzual

-I-
Pe când infinitul negru nu născuse încă-n lume
A lui vagă existență pentru cei ce nu-o-nțeleg,
Și nici omul nu ivise pe pământ se ști anume,

Toți ne pierdem câteodată busola.

Și-atunci ne nuntim cu neîntâmplările,
rugăm zeii să ne spele fereastra păcatelor,

Die Nacht ist kalt und leer, | kein Stern will noch entfliehn,
Die Schatten stehn umher, | wo Nebel niederziehn.
Der Wind, er singt vom Tod, | vom Schmerz und kaltem Wahn,
Wo Leben einst gedroht, | herrscht Dunkel ohne Bann.

Îngheață în noi o pasăre-lumină
Și nu noi suntem cei ce-avem vreo vină
Și nu știm cine este vinovatul
Dar știm că-n noapte urlă lung coiotul.

Ceața împlinește rugăciunea
aproapelui orb.
Presimte un alb,
presimte culori,

Fulgul de nea

Din norii îmbrăcaţi în frişcă,
Aduşi de vânt pe cer, grămadă,

Mai bine tac
...
Nu-l mai critic, stau cuminte
E mult mai bine să m-abțin

Die Sonne scheint und wärmt das Land,
Land erblüht durch Gottes Hand.
Hand berührt das klare Meer,
Meer erzählt von Zeiten her.