Poezii despre Viaţă:

Romanța unui anotimp, pudrat
Cu întâmplări grozave de iubire,
Îmi scrie cu fiori pe amintire
Și-mi mângâie tristețea c-un oftat.

Ies în pădurea dragă

toată atenția imi capturează,

Apa lin curge prin izvoare

si ne ajuta la corecta informare.

timp
umbrit
de forța
destinului-

În ochi c-o-albastră vară plângătoare,
Așteaptă lângă scrinul cu povești
Și parcă înnorări dumnezeiești
Îi scutură pe aură ninsoare.

La intervale egale de răsuflare,
în tandem cu pașii reali ai inimii mele,
număr cuvintele cele măsurate ale ceasului.

un martie aspru
aduce la streșini
al rândunelelor tril.//
anotimp al bărbatului

E-o liniște ce-ți frânge-n palme gândul.
Se-aude numai clipa-n picătură,
Sărut apos al timpului, pe gură,
În cuantice singurătăți, de-a rândul...

Femeia e o rază
Desprinsă dintr-un astru,
Ce-a coborât să vază
De cerul cel albastru

De ce se adună toate verile
la sfat
atunci când te îndrăgostești?