Poezii despre Viaţă:

Eu (mă) educ
tu (te) educi
el (se) educă
ea (se) educă

IN PROFUNZIMEA SUFLETULUI

In profunzimea sufletului
Sunt puse acele sperante

Se-apropia să bată iar ceasul de păcate,
Uitat încă de alţii, neregăsit de mine,
Mă pregăteam să plec din nou, ca după Graal,
Să mai dezgrop din vechi o altă amintire.

Mă gândesc pe zi ce trece,
Oare ce s-ar fi-ntâmplat,
Cum, tot frec menta la rece,
Să fi fost eu șef de stat(?!)

Stimați cititori poetul nu se scrie nici
cu liniuță de unire nici de despărțire
Poetul se învață pe de rost
nașterea poezia moartea

Nu am pretenții de la tine, soartă,
acum, când am ajuns la asfințit,
să îmi deschizi a Nemuririi poartă
prin care să pătrund îmbătrânit,

Eu sunt un simplu călător
Ca valul înspumat
Și-n clipa cand ar fi să mor
Să mor nemângâiat

E-hei eu vă acuz ca orișicare
că n-am ajuns ceva mai mare

Și Doamne vezi nu se explică

Sub adevarul slut
Ne naștem reci și surzi.
Iubirile-n derivă,
Pe mediul virtual,nu au nimic plăcut.

sunt ochii tăi înnourați
ca doua cireșe mult prea coapte
de soare lipsiți, te doare
lipsa de lumină din palma mea