Poezii despre Viaţă:

Iubirea, timpul şi iertarea
S-au aşezat la masa vieţii
Şi nu voiau ca supărarea
Să aibă într-un fel pretenţii.

Apar câteva puncte
O pată de-ntuneric e tinerețea mea
De moarte urmărită o pasăre se-ascunde
Apar câteva puncte

Atunci,
s-a deschis ochiul ceţii,
tăcerea de spaimă şi durere,
neputinţa mea

nu știu ce e poezia
dar o citesc în fiecare zi

nu știu ce e viața

Când luna curge prin cămară
cu trupul de lumină nins,
eu beau din cupa ta amară
amorul nostru interzis.

Răsuflu greu, ca la sfârşit
De drum de braţe peste valuri
Când simţi dureri în coş de piept
(înţepeniţi de-aiurea, plauri…)

Distanța dintre noi e-atât de sumbră...
Prin ochii unui corb, poemul meu
Pe trupul tău se-ntinde ca o umbră,
Dând timpul nostru zeilor trofeu.

Două mere într-un coș
Unul galben, unul roș'
Se-ntreceau în laude,
Poate careva le-aude!

bat la ușa cuvintelor
îmi răspunde o bătrână
cade peste bordei
lumina eminesciană

E-un frig de toamnă ud...
pământul, un sicriu,
cad frunzele din dud,
prin pâclă, încă, scriu.