Poezii despre Viaţă:

Fiecare dată,
zi-pâine.
Date ne sunt,
merinde de drum,

lacrimile lacrimilor viţei de vie
aşezate în cupe
albastre
verzii sau

Eu n-am avut curaj să-nfrunt al vieţii val.
Atunci când mi-era greu, mă retrăgeam la mal.
Clepsidre de nisip se scurg în urma mea.
Nu pot să ridic zid între a fi şi-a vrea.

Oricât aș vrea ca să mă văd frumoasă,
Oglinda-mi râde-n nas și nu mă lasă,
Îmi pune-n păr fire de lână albe
Și-n ochii obosiți genele rare.

Stă o pară agățată chiar în vârful părului
și gândește că-i mai mare, la dulceață, mărului.
Ba...., mai mult, găsește timpul să se laude nițel
că a ei colaratură este muză la penel.

Repar cercuri

Repar cercuri
într-un atelier arhaic

Îmi amintesc câteodată,
Din anii de ucenicie,
De-o vobă foarte-adevărată
Ce mi-o spuneau bătrânii mie,

Port crucea unui înger
Sub cer îndoliat,
Mormântul mi-e săpat
Și luminat de--un fulger.

Nervos
Se zbate în mine ultimul gând
Sunt o colivie fără gratii
Păzită de aerul toamnei

De-ar fi să-ți spun a inimii simțire
ce arde lin și uneori sfioasă,
Ti-aș spune doar atat, cu consfințire:
Imperial, atât ești de frumoasă!