Poezii despre Viaţă:

În mugurul gândului
Mi-am încuiat toate visele...
Irepetabil de mute,
Ireparabil de triste,

Pădure crescută pe-o groapă comună.
Ascunderea crimei îți este blestemul
Ce-ți taie, usucă și-ți arde tot lemnul,
Iar vântul prin frunza-ți a urlet răsună.

(grim haiku)


lupii urlă înspăimântător

LA RÂND


Când va fi scris acolo sus,

Aburi calzi din doruri.

Visul îmi vorbeşte-n şoapte.
Suflarea-mi se revarsă lin,

În satul meu salcâmii cresc
pe oase de martiri,
iar rădăcinile înfipte-n os domnesc
aduc în floare, primăvara, regeștile simțiri.

Dac'- aș muri azi, mă intreb:
Ce las în urma mea, superb?
Doi fii, o casă și- o mașină,
Mai mulți pomi sădiți în grădină

În repetare surdă
Viața încheagă în
Mine,
Nopți de bătăi de

Pe cine să caut , să-i spun o poveste
Cu-o mare iubită de soare în val,
Cu munți ce-și poartă, cu fală, în creste
Urma uitată de-un vechi animal.

Cuvinte care curg.

Gânditor printre cuvinte desenate spre-nţelesuri,
omul caută prin cărţi mantre şi rostiri secrete,