Poezii despre Viaţă:

Toate cuvintele lumii
S-au rostit demult-
În nepătrunsul lor
Absurd și absolut-

BĂTRÂNEȚE
- triolet -

mozaic


coama unui prinţ al deşertului

TINEREȚE
- triolet -

În liniștea luminilor curate
Se zbate o copilă fără gând,
Iar pasul ei, cu frunza tremurând,
Spre moarte ar avea întâietate.

mozaic

păstrând gustul de iarbă verde
și zboruri-

Nu pot să dorm...și- am încercat!
Chiar dacă ziua m- am culcat
Am vrut doar liniște in gânduri...
Dar vin neliniștile- n rânduri.

mozaic


sub destinderea înserării,

Trăiesc provizoratul acestei vieți
închisă între fumurii pereți
de teamă că într-o zi se va sfârși.
Privesc pe geam din când în când. Voi fi

mă gândesc la iarna din tine
cum i se frânge zborul sub primele raze
citind o carte fără cuvinte
pierduți prin albul hârtiei