Poezii despre Viaţă:

seducătoare
această dimineață
de februarie-
muguri mijesc

Noi, pământenii...

Noi, pământenii...
Din praf de stele ne-am născut,

Pe drumul vieții nepavat,
Pe însumi îl vreau mai aproape și-atât,
Între cer și pământ sunt plecat,
Într-un aici și acum, neterminat.

Cum mă ruinează inima, cum mă rușinează plânsul
Sunt a viselor imperfecțiune, a viselor mele,
Sunt unde timpul stă curea la ceasurile rele.
Cum mă ruinează inima, cum mă rușinează plânsul.

pescarii mă-mprumută deseori
cu apă leşioasă –

murim de sete

Încet-încet mă regăsesc în tine,
O căutare-n taină zi de zi,
Ce m-a-nvăţat dorinţa de a fi –
Îmbolnăvirea sinelui de mine.

La Mănăstirea Dumbrava...


Seara își aruncă vălul,

Am dedus că viața pâmânteană ar deveni o adevărată peliculă divină,
dacă oamenii nu s-ar speti să o aglomereze cu viitoare religve materiale,
ci s-ar înfrupta mai des din bucătăria frumuseții ei spirituale,
care prin legile ei înțelepte va înflori sănătatea, fericirea şi pacea sufletească a omenirii.

mama
s-a dus să adune câteva ierburi
să le așeze în mănunchi
sub grindă

A-ngenuncheat și iarba
în fața ta, iubite,
când ai tunat a moarte
și-ai fulgerat cuvinte.