Poezii despre Viaţă:

ca un soldat te-ai întors împotriva vieții
printre obstacole obuze
te-ai strecurat cu ranița la piept
și amintirea unor buze

ORI … ORI


În aste vremuri tulburi,

cred că există totuși
undeva
un mesteacăn sau un gorun
ori un tei

sărutând podeaua
pe unde mama odată a păsit
gândul
se-asează obosit

În primăvara asta, fără seamăn, e-o conspirație
între verde și albastru;
se înfrățește ziua, cu tot ce-i gând și necuprins,
cu ochiul ce se-ncrede, și iată, în florile

rătăcesc prin dicționare
ciudate contorsionate aplatizate
de emfaza unora stropită cu verde de paris
sau albastrul de voroneț al patrioților închipuiți

am obosit de-atâta primăvară
agățată de crengile copacilor
strivită de sticla opacă a geamului
peste care o răsuflare înghețată

în lumea asta subțire şi netedă
ca o foaie de calc
leşurile noastre se rostogolesc
bolovănos

E frumos să fii OM
Cu înțelepciune și știință,
Să porți respectul tuturor
Și-n inimă să ai credință.

Acum când ți-e apusul la orizontul vieții,
Vrei să- ntâlnești pe Domnul, nebunii și poeții.
Nu-i nicio șansă căci, dreptatea este strâmbă,
Strânsoarea societății: amară, mută, oarbă...