Poezii despre Viaţă:

cerul pictat de copii
ca o capelă sixtină
revarsă lumină
Michelangelo ne surâde

săptămâna marilor iluzii
spitale gri si îngeri
în perfuzii
striveste mama

tristețea sfârseste
redând universului meu
tot aerul fumat

Merg băieții pe la fete
Cu parfum să le stropească,
Beau rachiu, nu să se-mbete,
Ci să stea să mai vorbească.

Enigmatica, albastra si infinita sfera,
Sub cupola ta, de cine ne ascunzi?
Doresc sa zbor ca pasarea prin atmosfera
Sunt omul, fala sau esecul tau,

Picta-vom acuma doar flori pe metal,
pe tot ce e moarte, pe zid de spital,
pe-asfaltul cel rece cu urme de ploaie,
pe uși ruginite, pe scări, pe tramvaie.

în noaptea aceea toate ceasurile
au înghițit limbile mincinoase
și timpul a început să curgă înapoi
așa cum l-a văzut Dali

Ars poetica

Gânduri aștern,
gând după gând,

azi o poezie sub formă de pâine rotundă
hrăneste privirile care se rotesc la nesfârsit

ce nu as da dincolo de trup
să nu mai fie nevoie
de sânge pentru a ucide îngeri