Poezii despre Viaţă:

Bunicului(Tati, n. 13.10.1908) - comemorare la 112 ani

Zarzăr strivit de obuz,
Zbor frânt de unghi obtuz.

*** colțul sus stânga : ultima bancă, la geam, față de intrarea în clasă. ****

Departe de casă,
în sala scundă și friguroasă,

E necesară o autopsie. Îs?
Da, în viu o autopsie; să scap
Am nevoie de ea, spre a afla:
Ține-mă vor oasele sub dor?

Sunt trist acum, când văd cum dimineața
Născută din privire, e sedusă
De-al florilor parfum și se răsfață,
Cînd de lumina soarelui e dusă,

Vânez etern un animal sălbatec
E sigur mare, suflarea i-e fierbinte
Nu l-am văzut şi totuşi îl alerg
E sigur înainte!

Aș întreba omida de e greu să zbori
............

dar cuvintele prietene nu-mi sunt

29.02.1992 - 25.12.2016

Alunec, zgribulit, de pe spinarea unui yack.
Lapte beau dinăuntrul selenarului lac.

E noapte, e rece și mintea-mi e-ntunecată,
ai plecat și mi-ai luat speranța toată,
m-ai lasat cu ecoul cuvintelor reci,
te rog să nu mai vii, să nu mai treci,

Un dragon bea din apa fermecată
și curcubeul subtil
îmbobocește pe cer;
luminile ard în tăcere

Vitregie
nu exiști fără P.R. , oști.
Te ajută, sunt proști,
privești peste umăr, foști!