Poezii despre Viaţă:

Am renunțat la versul clasic,
e perimat, e-un inamic,
ce tot atâtea reguli, Doamne,
când eu n-am învățat NIMIC?

E noapte neagră, fără lună.
Cerul e vânăt, norii tună.
Inima codrului, străbună,
Ruptă-i, drăcește, de furtună.

în nori de agat,
copacii
încuibă întristarea./
o nouă ordine- în care

Stai!

Soare, tu începe
de la vest!

Vreau sa inteleg  "de ce"-uri

dar vorbele nu s-au nascut pregătite

Te invit la un dans cum nicând n-ai dansat,
Pe un ritm fabulos, pași purtați prin decor
Mai intens chiar decât prin tornadă un zbor,
Mai plutind când, pe sus, te ridic încântat.

τοσες φορες περασα απο εκεινο το σπιτι
μου φαινοταν τοσο φτωχικο
δεν ακουγοταν καθολου φωνες
ποτε δεν εβλεπα κανενας στην αυλη

*
- frunză verde,
laba gâștii,
ce-au cu mine?

Cuprinde-mi, toamnă, visul într-un cântec
Purtat în vânt de frunze-ngălbenite
Ce-și mor dorințele și cad, grăbite,
Din ramul părăsit cu un descântec.

Mă joc
de-a
șoarecele
și pisica