Poezii despre Viaţă:

pnt

În moartea nopții,
în noaptea morții

aici
meme
străpung ecranul de sticlă
înfigându-și rădăcinile

Un vânt-vijelie

Spuneam într-o noapte de vară târzie,
ce-aş face cu pomii de frunze goliţi,

μιλαω με Καβαφη κοντα στα μεσανυχτα
και ξαφνικα τ᾿αστερια τον ουρανο γεμιζουν,
παλια και ξεχασμενα βιβλια ανοιχτα
αναμεσα στ’ αστερια κοιτανε και δακρυζουν.

... din Vasu' lui
*
Quasar, șed
Egoist, nelimpede;

Trece ochiul trist al nopții peste valea adormită,
picurând argint pe frunze din privirea ostenită,
prin zăvoaie, sălcii mute peste apă se apleacă,
licuriciul scoate vesel spada de scântei din teacă.

Celor ce-au fost.
Acolo.

Nu încerca să-mi spui
că ceea ce vreau este greșit,
acesta e modul meu de gândire,
este uneori diferit de al tău

Încă mai bat la porți albastre,
în spate, plânge cineva,
un lacăt tremură și tace
privind adânc în urma mea

Atâtea întrebări s-au dizolvat în noapte,
se-ncheie-un armistițiu la templul misogin,
din foi amanetate sau rupte dintr-o carte
privește el, poetul, acest popor străin.