Poezii despre Viaţă:

Fantoma albă stă în copac și privește.
Ce vede oare?
Vede un liliac negru ce iese din grota groazei,
Vede un schelet verde fosforescent ce aleargă prin pădure,

Vine o zi de sărbătoare,
E ziua mamei mele oare!
Mamă, mereu eu te-am iubit,
Ești gândul meu din răsărit.

- către Ioana -

Nu-ntotdeauna
poți vedea Luna!

Sunt o inimă pătrată
- ca o unitate stricată –
dacă o scuturi mai bine
cade pasărea albastră

Ascultă cum cântă pământul
Cum visele reci mă dor
Și-n frunze șuieră vântul
Un pic, iubito, şi mor!

Păstrez în memorie
clipa unui fluture care zboară
pe dunga parfumului de flori
și surâsul cerului la asfințit;

...eu.

Golindu-mi buzunare de frig,
răzuiescu-le ca pe-un amnar.

pentru Purice Adriana-Speranța

Adâncă apă, prea
Devreme ai zis, cu nesaț,

Nu știu în ce realitate
îs.
Oi fi feliat
și-s

Sub o lună binevoitoare ce-ți luminează calea
Calea Lactee cu mii de stele să-ți arate cărarea.
Noapte, am de gând să intru cu sigiliul tău,
Că ziua grăbită vine din nou la rândul său.