Poezii despre Viaţă:

Pictăm un suflet gol pentru-o statuie vie,
Amestecăm pământ în formele deșarte,
Un papagal, maimuță, ori mortul ce învie,
Se pierd in cimitirul cuvintelor, departe.

(eu și Saint-John Perse)


disimulați pași de noiembrie…

Secătuite clipe de viață și dezgust
Când chinul ți se pare trăit în mod injust
Ți-aduci acum aminte că ești un mic destin
Și toată existența nu-ți este doar festin.

(Epistola a II-a)

Uniți prin milenare rădăcini aflate sub pământ
Ce îşi caută perpetuum legăturile de seve,

LEAC DE COLON


Se ia o sfeclă mare îmbogățită roșie,

Civilizația e-un junghi
înfipt planetei în spinare.

Mi-ascut cuvintele la unghi

(Epistola I)

Frumoasa Soraya, obosită ajunge acasă.
Pantofii cu tocuri lungi pe trepte îi apasă;

Azi am inima pe care-o iubesc,
Nu pot să spun, nu îndrăznesc,
Dar cred că nu poate exista,
O altă inimă că a mea,

O lacrimă vărsată
Din iubire preacurată-
Ea spre trecut e îndreptată...
Fi deci recunoscător

motto:
Cad corbi în stol
peste-o ruină:
pământul gol