Poezii despre Viaţă:

Ulii ceia tot dau
târcoale!
... ruginii ...
tot păsăretul

Sigur,
desigur
putea fi mezina!
nu unica.

nu caut perfecțiunea, ar fi o nebunie
mă doare nostalgia cuvântului născut
am cunoscut păcatul si sfinți în agonie
durerea mi se pare a fi un început

caii nu dorm
nu vor, e calvar
galopează sălbatic
si-atât de bizar

lacrimile înseamnă doar apă pentru mine
o sincronizare între patimă
si regret
lumea mă-nconjoară

LEAC DE CURĂȚAREA FICATULUI


Cînd ficatul îți e ostenit și vlăguit,

Fața ta plină de dragoste se înclină spre mine
și privește spre soare la lumina toamnei
cu frunze colorate-n aruncate spre cer,
când visele mele aleargă-n jurul tău,

Adună-te din cioburi ferecate
în praful unui basm fără eroi,
în care însăși Viața nu mai poate
să-și curățe suflarea de noroi.

Epistola a III-a

Duhul vieții se adie peste lacul fără valuri
Unde lebede valsează în ale amiezii baluri;

Soarele meu
îți e ne-Dumnezeu!

glumele mele