Poezii despre Viaţă:

Toate se sting


Toate se sting, se macerează, amestecate iau forme noi,

Îți amintești când erai copil
și viața te ținea de mână
să nu cazi, să nu te pierzi?
Viața ta erau mama, tata,

De-i diabolic sau e sfânt,
pecetluit este misterul,
iar noi cu ochii în pământ
nu știm ce pregătește cerul.

După centru,
cetaș mi-e Soarele!
crupă nebună,
candida Lună.

Trufași, mărșăluiesc snobii;
mândri că zerul țâței Capitoline
îi transformă în robii
gândului purității latine.

citeste
doar lacrima pe care o privesc în oglindă
obsedată de arta privirii
ea este singura

pătrund sunetele lumii
prin pereții groși și fumurii
nimic nu filtrează asaltul acestei vieți
uneori pătimașă

Balcanii povestesc despre o țară
În care se iubesc frații cu frați,
O țară vie, sfântă, milenară,
Buchet de flori al munților Carpați.

Înfruntând anii,
Moartea-i firească;
Fie să-i trăiască
Dușmanii!

ct:

Genunea dintre
Zicere