Poezii despre Viaţă:

Istoria călătoreşte
într-o căruță
înaltă
şi impozantă

Atâtea stele
n-au căzut
demult;

(sau cum am scris eu
o piesă de Schiller)

Întotdeauna Doamna Matematică

m-am întors în punctul
de unde am început să trasez o linie dreaptă
tangențială cercului în care viața
este un Moș Nicolae darnic

Aud o voce ce mă cheamă-n noapte,
Mă urc pe ziduri, sus spre cer,
Nu știe că vin s-aud minunatele șoapte
Și când ajung totul devine un mister.

? ...
semn am lăsat!
*

Înfinit! și veșnicie!
timp și spațiu în prostie!
veșnicie, infinit,
timp pierdut, loc irosit!

poetul este o specie pe cale de dispariție
pe măsură ce anii trec
la fel ca Moș Nicolae
el se îndreaptă spre țara înghețului veșnic

Să mor
în clipa când
șarpele o mușcat
mărul:

Viața noastră e o taină ce vine de undeva,
Iar simbolul vieții pentru noi vine cu ceva,
Tot ce ne-nconjoară observăm întotdeauna,
Schimbarea există și vine chiar acuma,