Poezii despre Viaţă:

Din cap nu-ncap

20.02.2015.
Nu-mi sap mormântul,

... din clepsidră
masa
de apă
plus carbon;

din balcon, pretutindeni,
baloanele de săpun…
țopăieli și râsete…-
cineva

Hai să-i cerem
Morții dobândă!

Zeiță plăpândă,

Nu știu de Tatăl și cu Fiul
Sunt Creatorii, dar e clar
Că Universul e-un cântar
Și Dumnezeu, Cântaragiul!

M-a trezit brusc larma de afară,
sirene urlând, geamuri sparte,
copaci îngenuncheați pe mașini,
lătrat, mieunat, strigăte, vaiete,

... dinspre ora cinci
pare -se că
fi-va amară-
nu-i zahăr;

„Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri”,
Mărgele din șiragul de viață ce s-a scurs,
Scântei din rugul vieții, secret și nepătruns,
Trecutul reînvie, salon de albe chipuri.

După ce ne trezim, sorbim laptele cald
al dimineții, uneori cu biscuiții crocanți
din cuvintele de hei, bună, ce faci, bine,
pentru a digera mai bine starea de a fi.

Aşteptarea

Peste case-un colţ de lună,
agăţat de-un horn lovit,