Poezii despre Viaţă:

în lut, odată cu puterea
s-au împlântat cinci suliți vii
înjunghiindu-l cu durerea
dumnezeiască de-a simți.

Crăciunul, pentru mine.
a devenit: ziua morții;
și-n crezul meu, nu vine
o zi a învierii-rob al sorții!

Se-nalţă în aer fuior de castel
Pe plete de stânci sculptate-n argint,
Liane-mpletesc, unduinde, tunel
Şi turnuri se-alintă în aburi de-absint.

Trec zile pe lângă noi nenumărate,
ajungem și noi ușor în etate,
avem uneori capul în nori și cu atâtea ploi,
iar vise urâte ne caută pe-amândoi.

în colțul meu dintr-o grădină
măsor cu-o sfoară de cireș
a infinitului tulpină
și îmi notez pe-o frunză oarbă

Aici pe ghiuleaua acestui Pământ
stăpân e omorul și focul,
iar Pasărea Păcii, Iubirea, zburând
zadarnic își caută locul.

Oameni de timp înzăpezit

S-au îmbrăcat ochii în fulgi
și s-au nins cărările până peste copacii

Domestic, câine
dresat să stea
agățat de cracă,
până îl crapă

(omul de Neanderthal ne-a băgat la cofă)

Politica -- lătrat de javre,
religia -- întunecime,

Din nou te caut cu disperare,
Așa cum zi de zi ai nevoie de pâine
Și cum albina caută nectar din floare,
De-ar fi să te găsesc chiar mâine.