Poezii despre Viaţă:

Fereastra
...
E iarnă, e ger și e noapte
Și vântul lovește-o fereastră,

La ce-ai spus mă gândesc să-ți răspund,
dar n-are rost să-ți spun acum toate
și uite așa-n melancolie iar m-afund,
visez din nou prințese și palate,

Un monstru-n dormitor
o fi tristețea? poate.
Sau fumul unui suflet îngreunat de moarte.
Mă pipăi, sunt în viață, sau poate mă înșel.

Călător obosit

Călător obosit,
pe un drum nesfârșit,

Era o zi de început de an fugară,
Când te-am văzut întâia oară,
N-aveai nici o identitate,
Ai vrut să m-ajuți la bagajele toate,

femeia anilor treizeci,
cu bucle mari, catifelate,
mânuțe mici si delicate,
femeia mea din bucuresti.

Greața ...

Veni-va o zi.
clipă cu clipă,

Aștept de la tine un îndemn,
Ca să-mi-mplinesc al meu vis,
Te-aștept să vii, să-mi dai un semn,
Să fie așa cum ai promis.

lângă birou o sticlă de coniac
așteaptă s-o sărut la ceas de seară
ca despărțirea noastră să nu-mi pară
atât de tristă. inutil îmi fac

moralitatea creează confuzii
infectate cu misticism
emoțiile pătrund într-un mod straniu
depăsind imaginația noastră