Poezii despre Viaţă:

Când viața mea e un coșmar,
Mai cad pe gânduri iar și iar,
Au trecut anii printre vicii,
Dar nu vreau să-ți dau indicii.

La mijloc, între întuneric și lumină,
Suntem ancore ce unesc și declanșează
Interacțiunea polilor, prin integrare divină,
Cu iubire în suflete și pacea se așează.

ne-am abandonat florilor
de mai
de vară sau de gheață
asortate fiecărui anotimp

- cruzimea
mamei
fără chip
spintecătoare de viaţă sfârşită-n gunoi

De la unu'
ne-bunu'
spre unu'
Dorit bunu':

I.
Era toată un zâmbet și împărțea
cu mine atâtea râsete spumoase,
încât m-am făcut tot numai de râs;

Destinul omului se scrie
în trupul stelelor ce cad.
Trecând prin gândul unui God,
lăsând un gol de vesnicie.

pian marin

la care cântă scoici pomăduite
cu ecouri de adâncime fluidă

Cuvintele tăcerii

Mi-am pus pe urmele tăcerii,
cuvintele singurătăţii

Ridică-ți privirea femeie
și uită-te cu încredere spre visele tale
lasă amintirile să doarmă
acolo unde le-ai închis pe veci