Poezii despre Viaţă:

În drumurile tale oprește- te la mare,
La malul ei descalță un țipăt, cel mai tare
Și în nisip fierbinte picioare de cuvinte
Înfige și prin ele descarcă a ta minte.

cum ai putea
să-i explici soarelui
lumina sa
când în arderea lui

Vom fi doi aroganți care-și cer dreptul
În țara lor în care tot se vinde
Nu-i voi lăsa să îmi străpungă pieptul
Nu-i voi privi când brațul mi-l întinde

Visul
...
Pe cerul albastru, nori alburii
Plutesc deasupra ca o cupolă,

Cu mâini rugătoare spre Cerul-Altar
Cu Poarta Închisă,
Viețile noastre cerșesc în zadar
Lumina promisă.

Se scurg pe suflet două lacrimi înconjurate de căldură
Și de iubirea părintească formată din dureri și ură
Însă oricât de mult ar cere un trup flămând lăsat să moară
Nu va obține mângâierea cat timp durerea o să doară

... azi, data de unde o citești:
vești:
Cațele;
//Pe loc repaus!//

Îi rău sufletului meu
că-i ies fumuri
printre legături;
Joacă!

Când trece miezul nopții și liniștea coboară,
Secundele abisul din suflete măsoară,
Simțim că mâine-i astăzi, de nu-l vom ști schimba,
Spre visele ascunse, de nu vom ști zbura.

A /περίπτωση/diz! I
Δήμων? Θ

Peste nori, aproape de Soare