Poezii despre Viaţă:

Poate-ntr-o zi
Georgian Ionuț Zamfira 16.10.2021

Privesc la un bătrân cum se târăște

Vrem să ne-ncălzim
Georgian Ionuț Zamfira 15.10.2021

E frigul veșnic viu pe la fereastră

Cum pui piatră peste piatră, un pârâu când vrei să treci,
Așa lumea adorată, cartea-ți dă, dac-o citești....
Despre cum a fost odată, cum va fi sau ce-i acum,
Adevăru-l desconspiră... cartea - sora ta de drum.

Azi vărs o lacrimă creștine pentru că ți-ai vândut pământul
Și te-ai asociat cu-aceia care ne-au pus la gât cuțitul
Ți-ai lăsat mama-n nepăsare, să plângă singură la masă,
Că în curând va trebui să uite c-a avut o casă.

Norii sunt
copacii cerului
ce cresc
cu capul

Gândind că fericirea e doar un fir de ață
Și toată amăgirea e un portal nedrept,
O mamă doborâtă de-acest final de viață,
Se roagă către ceruri cu mâinile la piept:

Azi sunt hipiotul ce-aspiră la stele
Călcând prin mocirla lăsată de voi,
Declar cu mândrie că gurile rele
Sunt arme letale scăldate-n noroi.

Se scurg pe tâmplă doruri și urlete de-o noapte
Iar cerul însuși plouă cu lacrimi de cristal,
Dar cine să ne-arate după atâtea goluri
Că viața-i un coșmar blocat sub stropi de rouă.

E luna-n care vom plăti lumina
Mai mult decât voiajul către cer,
Ai vrea să pregătești acuma, cina
Cu ce-a rămas acolo-n frigider?

Voi ați subestimat iubirea,
Inteligenței limite i-ați pus,
Ați profanat sexualitatea,
Și pare că n-a fost de ajuns !