Poezii despre Viaţă:

Pe câmpiile nesfârșite ale amintirii
pasc caprele mele lumină și iarbă,
pasc mai multă lumină și liniște

turnam timpul în pahare
în noaptea aceea flămândă
și ciocneam
cu tine

M-am izolat în codru
Georgian Ionuț Zamfira

Azi am lăsat în urmă, a lumii viclenie

în eșafodul zilelor nesemnificative
viața este o trapă
tu te învârți sugrumat de realitate
într-un cerc tot mai mic

Când soarele tivește zarea
Cu brâul violet și somn,
Pe viu s-așterne nemișcarea

o scriere cu aripi de pasăre liră
un fel de
pictogramă
dezvăluie ochiului

... din când în când,
îmi place să ascult
cum se sărută liniștea
cu pereții tăcuți ai odăii mele,

Luceferi păcăliți

Din cer în corp ne-am întrupat
Între suflete legate,

țin minte acea seară
în care zâmbetul tău era atât de tangibil
mă simțeam protejată
și lumea era un cerc de fier

Într-o zi când Toamna se-alinta-n oglindă,
Mi-am trimis privirea chipul să i-l prindă
În strânsori de raze-nchipuind o plasă
Trasă-adânc în suflet, să îi fie casă