Poezii despre Viaţă:

Colind pierdut pe drumul fără soartă
Cuprins de nostalgiile din zare,
În dreapta nicio urmă nu-i de soare
În stânga sunt părinții triști la poartă.

s-a întâmplat într-o dimineată furioasă
ca verdele să acopere pământul
prin urmele de ace tâșnea clorofila
clădirile se prăbușeau cu zgomot cadențat

Împăcare

Nu v-am spus că nu vreau aur și nici miere pusă vorbei?
Vreau doar liniștea și pacea fericirii de moment,

roi de fluturi albi -
îmi privesc copilăria în ceașca de ceai

adina v.

E lumea lor iubito și nu avem ce face
...
În lumea lor iubito, vom pierde-ntotdeauna
Și-n afara lumii lor vom fi mereu,

însingurarea din fața unui ciob de oglindă
ascunde tot ce îți plăcea în colțul îndepărtat al încăperii
nu în suflet
în perdeaua de care atârnă un zâmbet

sunt zile întunecate și reci
când plouă tăcut
pesimismul fals al lui cioran se întinde leneș pe covor
am învățat să privesc soarele

Iar dac-o fi să nu mai știu de tine
Și cerul să-mi arate drumu-n viață,
Voi căuta-n hrisoavele creștine
Să cer divinității o speranță.

Azi plouă-ntruna numai cu regrete
Și-i toamnă-n suflet și pe străzi e haos,
În ochii noștri este un adaos
De amintiri ce n-or să se repete.

La ceas aniversar, ne facem,
Mai toţi câte un mic bilanţ,
Iară concluzia ce-o tragem
E de-a lipsit vreo za din lanţ.