Poezii despre Viaţă:

Secunda amintirilor

Îmi amintesc cu nostalgie
cum a trecut copilăria,

lacrimă de bucurie pană de șoim la pălărie
zâmbetul Giocondei pe asfalt tot sare minge în minge
Van Gogh
într-o ureche își așază

știi că mi-e mintea plină de scame
și sângele otrăvit
de scursurile anilor
deci ia un impermeabil pe tine

cât te iubesc
în lacrimile de dinainte de dinamită
ploaia lasă trandafirii galbeni să abdice din împărăția de lumină
după tine să strige

Într-o ţară-n care ursul, trece chiar de câinii latră,
Vom vorbi de vremuri bune, nu acum, ci altădată.

Într-o ţară-n care lumea, se vorbeşte pe la spate,

Țurțuri albi răsar din gheață

Într-o peșteră din munți, țurțurii atârnă-n noapte,
încărcați de lungi expresii ale clipelor ce curg.

da mă rog am mâini am picioare
ca și cum nu le-aș avea
în discobolul cu iguane
port cravate papioane

VIS

Sunt un vis călător,resetat,
Revenind prin cerescul portal,

aum aim aum
el om OM binom de tinichea și lemn cu busuioc ajustat cu rindea de iarmaroc
el copac de sunete în pitpalac
el apa (de)ochi și pământ în Poseidon-ul ce-l vrea linie de dialog

De mâine vom privi în portofel
Cu ochii triști că ne lipsesc doar banii,
Fără să știm că ne-am pierdut toți anii
Pe drumul care s-a schimbat și el.