Poezii despre Viaţă:

Noi n-am avut stăpâni!
...
S-au dus anii noștri de vise fără sens,
Dorințe fără noimă, goale și deșarte,

Sperietura!
...
Se-aude-un pas încetișor,
Ceva se-atinge de frunziș,

Carpe diem!
...
Nu putem trăi deodată
Prezent trecut și viitor,

Culorile iubirii

Ce culoare are iubirea dragul meu?
Întreabă primii fulgi de nea!

Iubesc poetic floarea de pe masă
Iubesc din suflet dorul meu de casă,
Iubesc eroic fumul de cărbune
Iubesc femeia care mi-a dat nume.

Cad clipele de iarnă, cad ușor
Pe gânduri învelite în omăt
Și vor tăcere, dar în jurul lor
Se-aud ecouri de intens desfăt.

Și noaptea-i rece tot la fel ca noi
Și port în suflet vina de-altădată,
Există numai conjugări în doi
Și-n viața mea un sentiment de tată.

La săvârşitul lui Decembre
Te-ntâmpinăm Mărite crai
Şi stăpâniţi cu toţi de febre,
Te luăm pe sus cu mare-alai.

Aprinde lampa și-ncălzește-ți gândul
Sau toarnă ceară peste trupul meu,
La brațul tău nu îmi revine rândul
Și plec flămând pe drum cu Dumnezeu.

Să te opreşti din fuga toată
Şi să priveşti în jurul tău,
Aşa cum o făceai odată,
Când nu ştiai de stresul greu.