Ina M. - creaţii proprii

Privesc spre geamul care-arată
O zi ce-anunță preacurată
Sărbătorire de Florii
Și tot aștept pe cei ce-s vii...

Doi ochi care veghează într-un apus de soare...
Şi ne-ntrebăm adesea: „Ai cui să fie oare?”
Puţini dintre copiii ce merg pe drumul lor
Privesc în ochii mari... au gândul temător

Aripi de fluturi sau albe petale de floare…
Nu ştim dacă dilema este-atât de mare
Încât să nu putem să înălţăm cu gândul
Cuvântul în poem ce îşi aşteaptă rândul

Hotel în mijlocul naturii umane…
Turiştii cazaţi: sentimentele-scame.
Pe paturi, miloase cearceafuri alintă
Dureri… şi ferestre deschise le cântă!

Un pahar cu vânt se-nchină
La un gând ce vrea să vină
Către o grădină sură,
I se-apropie de gură...

La gura sobei gândul, tovarăș călător,
Naște povești ce trec prin ore care mor...
Și tu le cauți tâlcul legând imaginar
Prietenii cu veghea pitită-n secundar.

Cetate rece zace la margine de mare
Și valuri n-o ating, doar înveliș de sare
Îmbracă piatra rece din zidul chinuit
De timpul ce s-a scurs din cerul încernit!

Liniștea mută...
Și o muscă ce strănută
Sunt singurele
Care-ți mai numără minutele!

Îmbracă-ţi
gândurile
în cuvinte,
om cu minte!

Gânduri
Și vreo două rânduri
Tulburi...
Cercuri prinse-n cuburi.