Ina M. - creaţii proprii

Nu îmi ajunge-o viață-ntreagă
Să pot să simt, să las să meargă
Sufletul fără de regrete
În sentimente indiscrete,

Cu boboci pastel în suflet , două tufe de bujori
Au crescut în cântul ploii, simfonie de fiori.
Așteptam picuri- secunde strânse în mănunchi de zile
Ca să văd florile –bulgări, prospețime de copile!

Îngrijorare
Ce doare!
Oboseală cronică
Și frică...

Stele albe au surâsul razelor ce-au picurat
Din lumina soarelui care roua le-a uscat…
În mierea de aur strânsă pentru gâze zgomotoase
E izvorul purității strâns în marea de mătase.

Degete săgeţi spre cer se înfig într-un mister
Şi rămân acolo prinse, de bolta ca un cuier.
Mâinile mereu întinse (frânghii-n visuri neatinse)
Stelele-n cortina nopţii vor să-mbrăţişeze, strânse.

O,splendoare de lumină,
Numai tu ai marea vină
C-am ajuns să mă desprind
De pământ şi să depind

Lacul luna oglindește într-o noapte împlinită
De-ale viselor corăbii și puzderii stele-n sită
Se strecoară peste trestii, se preling până la apă
Unde s-a oprit sfioasă căprioara și se-adapă.

Laleau roşie în zăpada albă zace…
În cer şi pe pământ acum e din nou pace!
Curaj avut-a floarea când s-a născut devreme,
Nu ştia de războiul pornit demult de vreme.

E mănos destinul în rafala vremii,
Ģândurile-n stele luminează lumii.
E găsită calea ce-a fost rătăcită...
E-ndreptată lumea ce-a fost răsucită.

În lumina albă, pură, printre florile de prun,
Trei albine se-mbătară cu nectar şi-aud cum spun:
„-Tu surato ce-ai păţit? De ce-ai săculeţii goi?
-N-ai găsit polen în flori să îl duci la stup și-apoi