Ina M. - creaţii proprii

Enervat de inervarea unui anumit organ
Un om trist decide iute să își facă-un mare plan
Pentru-acele mici simtome care-l supărau de-o vreme,
Să nu-și mai ocupe timpul cu bizarele probleme!

Știi...
Aș vrea în somn să-mi vii,
Să imi mângâi visele
Și să-mi calci prin casele

Iarbă fragedă și udă
Vreau să fiu ca tine, crudă,
Să fiu verde-luminoasă!
Pământul, podea în casă,

Pe aleea dintre blocuri, drumul ce-am bătut spre casă
Când eram fata lui tata (domnișoară prea sfioasă),
Am călcat din nou cu pașii unei doamne rătăcite
Printre gânduri și-amintiri, vai ce timpuri fericite!

N-am crezut că un balcon poate fi atât de viu
Şi că poate mângâia tâmple cu păr argintiu...
Fumul de ţigară, ochii ce privesc afară
Ascund gândurile multe care-ncet coboară

Cum pătrunde ea, lumina, prin petalele de flori...
Îți magnetizează ochii iar în suflet ai fiori!
Vrei parcă să-i afli tâlcul și să-i înțelegi misterul,
Vrei să fii o floare mică ca să te-nvelească cerul

Clipă aleasă de Dumnezeu
Să te scobori în propriul tău eu...
Dăruiește-ți giuvaerul
Vieții prins în stingherul

Ți-e dorința-nsângerată
Cu visuri înaripate
Ce se scurg lăsând o pată
De versuri ascunse-n șoapte!

-Dacă val de val se tot izbește
Și în calea lui tot intâlnește
Stânca dură care stă semeață,
Neclintită rămânând în față,

Și plouă, plouă, plouă, plouă,
Mărunt și des, degrabă vouă
Vi se deschid umbrele triste
De timp pierdut printre reviste.