Ina M. - creaţii proprii

Ah, Tenerife, în ocean o insulă mare,
Munte semeț cu vârful ce- atinge mândrul soare,
Colinele- ți sunt verzi, sunt mantia ce- îmbracă
O stâncă neînfricată ce a ieșit din apă.

Umbra gândului se pierde,
Nici mie nu- mi vine-a crede
Că alerg imaginar
Pe- al uitării alb hotar.

Cum e dorul ce pătrunde
Prin a sufletului unde...
De pe lună se coboară
Pentru- a nu știu câta oară

Mă duc să mai privesc recolta
Să nu mă apuce revolta
De vremurile astea slute,
Vreau lanul să mă mai salute

Dă-mi un pistol să- omor incompetența
Și tancul să ucidem impotența
Conducătorilor de- orgolii prea plini,
Nu vrei liniștii eterne să te- închini?

Speranțele sunt lupe
Minuscule și cupe
Cu apa cea sărată
Se varsă ca-altădată...

Ceea ce sunt pășind pe pământ
Nu pot transpune într-un cuvânt,
Sărut tăcerea-n somn, pe gene
Picur misterele eterne.

Fii ca marea, imensă și profundă
În armonie cu fie' ce undă
Creată de o piatră aruncată
Să- ți strice liniștea nemărginită.

Se-încoronează teiul cu florile de ceară
Și parfumează dulce în fiecare seară
Poteci cu amintiri și vise înflăcărate
De stele înflorite, sclipiri de nestemate.

Orice vârstă are copilăria ei....
Ne place să fim copii și jocul îl vrei
Să fie prezent în fiecare clipă...
Femeie, tu de frumos faci azi risipă!